La multi ani Bebe!

Mai sunt 50 de minute pana ce bebe face 15 anisori si oficial se poate uita la thrilere=]]. Deci vreau sa iti urez La multi ani. Sa ai parte de sanatate, de prieteni adevarati ce vor fi langa tine indiferent de circumstante, sa ajungi acolo unde iti doresti, sa ai un viitor stralucit, sa ai parte de iubire si fericire la fiecare pas, si dupa cum sti.. MASINI, VILE , PISCINA, BICHON, GRADINA DE TRANDAFIRI, JACUZZI, 3 ETAJE, CAMERA PENTRU DULCIURI, REZERVE DE COLA/PEPSI ETC. Iti doresc sa-ti implinesti toate dorintele, si sa ai vointa sa treci peste toate obstacolele ce vor aparea in viitor. Sa nu uiti niciodata ca sunt acolo langa tine si ca te sustin indiferent de ce de intampla si ca te iubesc mult mult mult. La Multi Ani Bebe. Te iubesc!

Rutina..:)

25 Iunie 2011. Ma pregatesc sa plec la tara. Este o zi destul de banala. Adica m.am trezit pe la 10.. a plouat.. azi-noapte m-a trezit un tunet si m-am speriat...auchh=)). Asa. Mare patanie. Am plecat cu Vasi, varamea si matusimea spre tara. Am fost pana la mec.. am papat un BigMec..:-@. Asa si frumusel ajungem pe autostrada la km 30 si se aude un sunet.. gen ca s-a rupt ceva. ce credeti?:)) S-a rupt cureaua de la masina. Nu prea am inteles ce face acea curea. Cert este ca are legatura cu bateria si motoru si fara ea nu prea mai merge masina[ adica mai merge dar nu ff mult]. Am avut marele noroc sa nu fim departe de Bucuresti ptc. am reusit sa ne intoarcem la timp. Vasi e cu masina la reparat si eu astept sa mergem odata la tara ptc imi est tare dor de locul ala. Ziua decurge normal. In postarea aceasta scurta si neinspirata vreau sa le spun La multi ani Ioanei si Alexxei Mrrr:)). Care implinesc frumoasa varsta de 15 ani. Deci tin sa va anunt ca sunteti cu un an mai aproape de apocalipsa:)). Oricum sa fiti fericite , sanatoase , iubite.. sa aveti parte de prieteni adevarati si de tot ce va doriti. Eu inchei aici. Revin mai pe seara sau maine. In functie de program. See yaa:)

Un jurnal al pustilor din generala...

Impreuna am intrat pe portile scolii si eram atat de incantati. Trecusem peste o anumita etapa a vietii. Eram copii mari de-acum. Erau momentele speciale in care treceam pe sub coloana de flori, primeam abecedarul, ne cunosteam colegii si invatatoarele. Treceam intr-o lume noua: GENERALA. In clasele primare s-au format prietenii.. in gimnaziu le-am intarit, si am gasit persoane fara de care astazi, nu ne-am putea imagina viata. Cu toate ca suntem intr-un colectiv format din 3 clase... am inatat sa fim uniti, sa dim mereu unul langa altul. Am intrat timizi si fascinati in clasa a-5-a , descoperind o noua forma a vietii. Ne-am ajutat reciproc, am creat prietenii indestructibile, am invatat sa iubim, am plans , am ras, ne-am sfatuit, ne-am gandit la ce vom face peste ani, am facut presupuneri, uneori am gresit, dar am fost intoteauna acolo unul langa altul. Certuri au existat ,este normal, dar noi am trecut peste si am reusit sa vedem partea buna a lucrurilor. In vietile noastre si-a facut loc diriga. Vaiiii. Diriga. Cate lucruri se pot spune despre ea. Ea a fost intotdeauna langa noi. desi exigenta, a stiut sa ne faca sa reusim. Sa ne faca sa devenim cei mai buni. Ne-a sfatuit, ne-a iubit, si a fost acolo cand am avut nevoie de dumneaei. Chiar daca nu o recunoastem, toti o iubim, chiar daca uneori... si dumneaei a gresit. Au fost 8 ani minunati, in care am aut parte de toate trairile posibile. Cred ca in generala... toti au avut parte de chestia aia numita " prima iubire". Mai avem foarte putin timp pana vom pleca.. si sunt sigura ca nimeni nu va auita anii de generala. Cum poti uita cum intram sfiosi in clasa a-5-a. cum poti uita cand ne-am batut prima oara cu apa? Cum poti uita momentele in care il imploram pe Mihail sa ne dea temele la mate? Cum poti uita primul 2 luat pentru hanul ancutei? Cum sa uiti cum am ramas fara cornuri si lapte? Cum sa uiti cum am intrat toti in consiliu sinu stiam de ce? Sunt doar cateva lucruri pe care stiu ca nu le veti uita pentru ca s-au imprimat, acolo undeva in inimile voastre. Dar profesorii? Ganditi-va cum va fi fara profesorii care intotdeauna au tras de note cat au putut si care au stiu sa glumeasca atunci cand pentru noi totul parea dezatruos. Multi afirmati ca nu va pasa, dar o sa vedeti ca o sa fie greu. Si o sa duceti lipsa acestei perioade. Noi.. o sa fim intotdeauna un intreg pentru scoala asta. Sa nu uitati niciodata. O sa ne fie dor.. sigur o sa ne fie dor...

Discrepanta dintre urban si rural.

20 aprilie. Bucuresti. Daca spun Bucuresti, clar spun agitatie. Masini, tramvaie, metrouri, foarte multe persoane, tigari, bautura, etc. M-am hotarat sa merg in Herastrau deoarece imi doresc foarte multa sa ma plimb cu barca. Plec impreuna cu Mada si Cole. Spui Herastrau , clar spui parc de distractii sau plimbari cu barca. Dupa multa aglomeratie prin metrou, si oameni stresati peste tot.. ajungem in doritul Herastrau.Din pacate nu reusesc nici sa ma plimb cu barca si nici parcul de distractii pe care mi-l doream. Ce vreau sa subliniez cu asta ..este ca in Bucuresti iti poti dori ceva degeaba, ajungand la concluzia ca a fost o amagire si ca ziua la care visai nu e chiar asa cum ti-o imaginai. Bineinteles ca distractia nu a lipsit deoarece, ni s-a oferit ocazia sa fim toate trei. Urmeaza intoarcerea acasa. Dar ne este foarte, foarte foamne. Si ce gasesti cel mai des in Bucuresti? Shaorma, Kebab, Mec, Kfc etc. Zis si facut. PLecam spre metrou sii in drum nimerim in mare zona cu vile, bai nene sa vezi si sa nu crezi. In fine .. dupa putin timp ajungem la shaorma , mancam ceva, si o luam spre casa. Bineinteles in metrou iar agitatie, si niste rockeri obsedati sexual. A doua zi s-a ivit sa spunem oportunitatea sa plec la tara. Drumul pana la gara a fost un cosmar. Tramvai, masini, aglomeratie, controlori, stres, miros. Concluzie? Acesta este Bucurestiul: un mediu infect , plin de agitatie, dar in acelas timp un loc plin oportunitati.

21 aprilie. Odobesti. Este o vreme superba. Pot afirma intr-adevar ca este primavara. Zambetele tuturor si simplul "Bine ai venit" ma fac sa ma simt minunat. Este o zi total diferita fata de cea de ieri. Drumul pana aici a fost atat de simplu si relaxat, iar aici, aerul este altfel, senzatiile sunt noi, peisajele inedite. Ziua a fost super ok. Atat de monoton dar totusi atat de perfect. Observ discrepanta aceea dintre rural si urban , atunci cand stau intinsa pe pajiste, in mirosul inconfundabil al ierbi proaspete, cu ochii in albastrul cerului, si cu vantul ce adie usor lasand o senzatie atat de pura. Atunci observ adevarata discrepanta.
22 aprilie. Odobesti. Seara. Privind cerul la apusul soarelui, observi frumusetea naturii si tot ceea ce ea ofera. Observi cum razele dupamiezii se domolesc putin cate putin pana ce, stelele incep sa apara una cate una, formand un univers inconfundabil, un contrast uimitor.
In ziua de astazi este imposibil ca o persoana , oricat de mica sau de mare, sa nu observe discrepanta dintre aceste doua locuri, deoarece ea este vizibila, doar printr-o simpla analiza. Nu exista nimic ce poate asemana cele doua locuri. Absolut nimic, Dar totusi ele au un luucru in comun: Amandoua sunt perfecte prin detaliile specifice.

Inedit.

Dorinta de perfectiune..Imperfectiunea suprema.

Dorinta de perfectiune salasuieste in fiecare persoana ,din fiecare colt al lumii. Fiecare isi doreste sa atinga perfectiunea si isi consuma putinele clipe din viata pentru a o atinge. Mi se pare o prostie continua..deoarece perfectiunea nu exista, deci nu poti atinge un lucru ce nu exista. Prin dorinta de perfectiune , ajungem imperfecti, deoarece observam fiecare defect.. fiecare mic detaliu..si ajungem sa observam numai partea goala a paharului, realizand intr-un final ca ne-am irosit viata pentru a descoperi perfectiunea.. Dar cand o vei descoperi va fi prea tarziu!
Daca iti propui inca din varste fragede sa atingi perfectiunea, nu vei mai avea timp sa-ti creezi un trecut si categoric nici amintiri, pentru ca.. fara amintiri, trecutul nu exista si fara trecut nu poti afirma ca ai trait. Dar ce mai conteaza? Tu ti-ai propus sa atingi un tel Si nu te mai intereseaza daca ai facut sau nu ce trebuia sa faci, daca ai trait sau ti-ai irosit viata, daca ai invatat sa iubesti sau ai trecut ca un fulger pe langa momentele speciale, daca ai trait sentimentele interzise sau nu. Tot ce a contat pentru tine a fost atingerea perfectiunii. Da! poate intr-o zi o vei atinge dar atunci vei regreta amarnic tot ce ai gandit sau ti-ai dorit.
Prin dorinta de perfectiune nu vei obtine nimic. Nici perfectiune , nici un trecut. Mai bina sa traiesti in imperfectiunile vietii decat sa devii o marioneta a perfectiunii.

*perfectiune- perfect, ideal, flawless, pure, thorough ,accomplished , ripe,faultless, perfectly

Rutina.

14 martie. N-am mai scris de ceva timp. Oricum nu s-au intamplat prea multe in ultima vreme. Astazi am fost la un cacat de spectacol de balet, dupa prin i.o.r. si acasa . ca sa obicei. Nimic interesant. Nu stiu cand intru. 21:21. Goodbye.

Retraind trecutul.

Imi doresc sa ma trezesc dimineata si soarele sa zambeasca numai pentru mine. Imi doresc sa cutreier intr-o singura zi tot universul...sa plutesc si sa ma adancesc in visare, sa nu ma mai gandesc la nimic. Sau mi-as dori sa stau undeva in pustietate si sa-mi amintesc tot felul de lucruri. Sa ma intorc in trecut si sa zambesc pentru toate cele intamplate. Adierea sa ma poarte pe aripile vantului, fosnetul copacilor sa ma transpuna in visare, amintirile sa reinvie si sa ma inconjoare, purtandu-ma astfel in filmul trecutului, cu imagini vechi, neclare. Voi avea senimentul ala atat de prezent de 'fluturasi in stomac' si voi zambii , voi plange , voi rade,voi tremura, dar nu voi stii de ce. Voi fi cufundata in nestiinta. Si voi retrai trecutl , apoi voi uita totul , trezindu'ma in lumina blanda a soarelui..

Monotonia primaverii..

Cat am asteptat ziua asta. Prima zi de primavara, 1 martie 2011. Dar sincera sa fiu nu a fost nimic special. O zi in care a nins, a fost frig, a fost agitatie..cam asa ceva. Bineinteles ca au fost anumite lucruri, persoane, chipuri ce mi-au inseninat ziua, dar nu poate fi considerata decat o alta zi imperfecta, o alta zi incompleta. Destul de ciudat. M-am simtit cam abatut dar deja nu mai dau importanta acestor stari deoarece nu inseamna absolut nimic. Nu este nevoie sa se vada ce simt. Eu sunt constienta de anumite lucruri, de lipsa lor, de abunenta lor, dar prefer sa le tin ascunse. Asa este cel mai bine. Sau cel putin asa cred.
Ca o concluzie ,primavara este aici si asta e tot ce conteaza. In curand vor aparea ghioceii prin gradini, pasari prin copaci, si chestii dastea si totul va fi atat de frumos...

It's coming..

28 ianuarie 2011. Dimineata. Maine vine primavara Si sincer, sper sa fie cald. Astept cu nerabdare zilele pline de soare..de frumos. Sper ca unele lucruri se vor schimba.. dar nu am incredere. In fine. Cert este ca primaara bate la usa. trebuie sa plec spre scoala. Pe altadata. goodbyeee.

Inca o zi.Inca o seara.Si asta va continua..

Fiecare zi a intrat in banalitate.Fiecare zi este lipsita de special... de acel ceva. ce lipseste? de ce nu se mai termina odata? Ma gandesc in fiecare seara... Imi zboara mintea cine stie pe unde..dar mi se pare ca totul este in zadar..si urasc sentimentul asta.. Urasc sa simt ca trebuie sa renunt, sa ma dau batuta.. urasc sa ma gandesc ca nu mai am pentru ce sa incerc. Si imi pare rau. regret...dar ce rost au regretele? Exista ceva care poate rezolva aceasta situatie? Exista vreo rezolvare? Unii citesc in stele.. Altii deslusesc vise... citesc in cafea.. patrund in mintile oamenilor... dau raspunsuri concrete...Dar pot oare sa gaseasca o rezolare? pot oare sa desluseasca sentimente? Pot oare sa stearga amintiri? Pot sterge trecutul? Nu. Ei nu pot face nimic din toate astea... Si daca ei nu pot.. cum as putea reusi eu? In aceasta situatie ma simt neputincioasa.. Si simt ca.. destula vreme de acum incolo nu voi mai avea aceleasi stari ca odinioara. Si poate ma voi schimba..Nimeni nu poate stii... nici macar eu. 25 februarie. intuneric. ceata. muzica. filme. blog.

Este inca iarna..

25 ianuarie 2011. Seara de iarna.Inca de iarna. anumite ganduri ma inconjoara. Anumite amintiri. Ma cuprind acele imagini vazute atat de detaliat.. Ajung sa zambesc dar in acelasi timp ma simt atat de stinghera..de abatuta.. Simt ca ceva nu este la locul lui.. ceva lipseste..si nu este o chestie de o ora, e o zi, de o luna...este ceva ce s-a instalat..in suflet si in subconstient. este atat de subtil si totusi atat de dureros. Lacrimile isi fac aparitia.. dar acest lucru a intrat deja in rutina si m-am obisnuit sa nu se rezolve nimic. Lacrimile nu rezola absolut nimic. ele sunt doar un mod de a ne descarca de ura , rautatea,suferinta inmagazinata... dar nu rezolva ..doar ajuta... singura care poate rezolva intr-adevar este iubirea..dragostea...sentimentul acela sincer ce distruge toate rautatile inmagazinate. Altceva...mai nimicin seara asta. Singurul lucru bun a fost o ciocolata..:-j

Arta de a privi..

Arta de a privi este atat de dificila dar totusi atat de speciala. Ea poate fi folosita doar de un artist...un artist ce spera , simte , viseaza. Gandirea lui este total diferita de a noastra, felul de a privi lucrurile este diferit.Pentru el nu exista critica , ci doar apreciere pentru frumusetea tabloului sufletului, sau chiar pustietatea acestuia, neputinta transmisa prin el. Numai un artist poate privi asa lucrurile. Gandirea si modul sau de a privi vor fi intotdeauna diferite de ale noastre pentru ca, a privi este o arta si o arta poate fi folosita si interpretata doar de un artist.

Colivii imaginare...

Mi-as dori ca razele soarelui sa imi mangaie fata zi de zi, fara sa mai ocoleasca gratiile coliviei, colivie formata din cauza indiferentei si a ignorantei. Mi-as dori sa ies din aceasta stare, sa deschid usa si sa zbor, asemeni unei pasari, asemeni unei pasari calatoare ce zboara spre indepartatul infinit, sau macar gandurile sa pluteasca alaturi de stolul acela ce se indreapta spre caldura soarelui ce distruge acea pulbere de nepasare, de indiferenta. Dar coliviile acestea imaginare ma tin prizoniera aici, in lumea asta, in care sunt nevoita sa fiu martora distrugerii, autodistrugerii. Ma sperie peisajul. Pare atat de ireal dar sunt constienta ca aceasta este realitatea. Crunta realitate. Persoane stand in spatele gratiilor si privind. Pretuind fiecare clipa, fiecare raza a soarelui, fiecare adiere de vant, Fiecare soapta, orice. Nelinistea se instaleaza in sufletele lor, acest lucru citindu-se pe chipurile crispate, in privirile pline de neputinta, in fiecare gest, fiecare rasuflare, fiecare rabufnire. Astazi, oameni ajung sa pretuiasca orice moment in afara coliviei, Fiind constienti ca fara putere de caracter, si incredere nu vor scapa niciodata de acolo, si nu vor simti niciodata subtilele raze ale soarelui ce isi fac aparitia in urma stropilor de ploaie cazuti...

Fara inspiratie:o3

15 februarie 2011. 22:04. Am mers la opera. Extraordinar=]]. A fost un mare nimic.cand ne-am intors am plecat prin I.O.R. si bineinteles am reincercat sa mergem cu ochii inchisi [Cami si cu mine:))]. Astia si-au batut joc de noi si ne.au bagat prin toate cosurile de gunoi, oameni etc:)). La un momentdat inghetam intr-adevar si ce se gandeste Cami? Sa mergem in Titan sa ne incalzim, ca na..acolo au calorifere si tonomat de ciocolata=p~!. Zis si facut. Am mers pana acolo..am urcat pana la etajul 3 unde mergea caloriferul, dar am observat ca nu merge dozatorul. Pingu si Cristi au coborat ca sa ia ciocolata si...intre timp a venit un paznic la noi si a citat "Este interzisa stationarea in hol!". Deci o luam iarasi din loc:)). Jos ne intalnim cu cei doi. Nebem linistiti paharele de ciocolata si o luam frumusel spre casa. Eu plec impreuna cu Mada si Pingu. Asteptam la masina si intr-un sfarsit vine un 101. Mada urca prima, si nu mai este loc in masina. Ii spunem pa si asteptam urmatoarea masina. Vine 311 yeeee:X. Ajunsa acasa , aud ca o sa vina Vasi pe la noi.Bucurie:o3. de ce? Pentru ca este absolut cel mai tare unchi. El stie sa poarte o conversatie cu mine exact asa cum trebuie, stie sa ma critice daca este nevoie, stie sa fie aproape de mine cand imi este greu si pentru asta ii multumesc. [Ca o paranteza, ca tot mi-am amintit:)).. cainele meu a baut clor. da. Clor dintr-ala de albeste hainele. Si are o energie inimaginabilaa:))]. Asa sa revenim. Ziua a fost destul de normala, desi a avut anumite piedici. Nu are rost sa mai continui o polologhie cu problemele mele. Cert este ca acum sunt cu zambetul pe buze desi anumite lucruri lipsesc. Defapt un singur lucru lipseste. In rest totul este soare si frumos. Bine luna si frumos=)). Maine scoala. Sincer, de abia astept. Am si eu motivele mele. Whatever. Next post? Maine. Goodbye:o3

It was a perfect day..

14 februarie 2011. 22:22.. Ciudata zi. Valentine's Day. Sincer, Ziua asta nu inseamna absolut nimic pentru mine, pentru ca nu are nici un rost. Nu vreau sa cred ca ziua asta inseamna doar cadouri, trandafiri rosii, bla bla.. Ci vreau sa cred ca inseamna mai mult de atat. Ar trebui sa fie o zi speciala dedicata acelei persoane speciale ce te face sa te simti bine , in largul tau... acelei persoane ce te face sa zambesti si iti creeaza cele mai minunate momente. Asta ar trebui sa insemne, Dupa cum exprima si numele " Ziua indragostitilor". Aici ar trebui sa fie vorba de dragoste, de bucurie, dar nu pentru toti pare sa fie asa. Pentru unii este doar o cacealma. In fine. Sa zicem ca am trecut destul de bine prin aceasta zi. Scoala a fost ceva banal.. si am mancat si bomboane de la Vali. Was yammmm=p~. Dupa scoala am mai stat pe afara cu iubirea mea cristi:))... Dupa care am ajuns acasa. Aici, mai nimic. Stau si ascult muzica de ceva ore si imi mai vin cateva intrebari in cap la care nu o sa gasesc prea curand raspunsul. Cum ar fi de ce s-a terminat? De ce nu a mai durat? De ce esti trist cand iubesti? de ce te obsedeaza acea imagine? De ce nu poti scapa de acele amintiri? De ce nu iti scoti chipul ala din minte? De ce privesti in gol si lacrimezi? de ce lacrimile ajung sa fie un obicei? ..si multe alte intrebari, la care eu ...nu pot raspunde. Dar incerc sa le trec cu vederea. Unele imagini sunt prezente in mintea mea seara de seara ... ora de ora.. si nu inceteaza niciodata sa fie acolo si sa-mi reaminteasca de ce trebuie sa zambesc. Sa-mi reaminteasca faptul ca trebuie sa zambesc pentru ca s-a intamplat si nu sa fiu trista pentru ca s-a terminat. Unele lucruri ma termina psihic, dar incerc, fizic, sa nu se observe. Oricum ..un lucru este cert. De Cupidon nu scapi atat de usor. Daca esti lovit/a, greu mai scapi. Dar la un momentdat incetezi sa mai doresti sa scapi de asta pentru ca realizez ce sentiment frumos este.. poate pentru unii artificial, dar totusi este. Ps: Nu am incetat sa te iubesc si nici nu o sa o fac prea curand. Daca citesti.. Nu ma intreba de ce?:)

Destul de normal..

13 februarie 2011. Azi m-am trezit super devreme. Cred ca era vreo 9. hm. whatever. Am intrat pe mess si s-a ivit oportunitatea sa plec prin unirii. Super. La 11:30 Ma intalnesc cu bebe si plecam spre unirii. La metrou dam peste Neagu[ sincer, imi era dor de el. Nu l-am mai vazut de ceva timp]. Vine metroul, sa zicem repede, Si mai gasim si locuri. Super zi=)). Incepem sa vorbim...se face liniste.. si o auzi pe Cami. "Care-si baga p*** in masa si in toate cele"=))). Rade tot metroul=)). Eu: Cami.. mai cenzurat. ea : pai daca asa ziceaa=)). In fine trecem peste. Ajungem la unirii si incepem sa cutreieram magazinele...gen "scump scump". In sfarsit ... Cami si-a gasit absolut tot ce si-a dorit. De la haine pana la inel [asa-i bebe??:))]. plus ras calificat in Zara.. cand a dat una 5 milioane pe doua acacaturi . in finee.. Au mai ramas si 7 lei ca sa mergem la mec. [ Doi McPuisor va rog!]. Ne gandim sa o luam la pas spre casa, si... la intrare in metrou, ce sa vezi? Bai nene.. O bunaciuneee.Ah doamnee:)). Cami: Hai sa ne intoarcem si sa mergem mai lent.. dar bineinteles ca nu am facut asta. Am luat frumos metroul. am ajuns acasa... Mi-a facut mama musaca [ Am pofta de asta de o saptamanaa=p~!]... am baut si un pahar de cola si acum lenevesc in fata monitorului si nu ma mai gandesc la nimic. In scurt timp cred ca o sa ma apuc de citit. Este plictiseala. Plictiseala daia ce domina intregul peisaj. Nici cainele nu are chef de joaca. e plictisit. Off maiii. Ce sentiment artificial. Dar trece el. Seara se apropie. Cred ca la maxim 8 dorm dusa. Nu cred ca mai intru astazi. Depinde de dispozitie. Goodbye:x

Viata, ipocrizia suprema.

Bai stii ce? Deja nu ma mai mira nimic. Absolut nimic. Sunt pregatita sa privesc ipocrizia in fata si sa-i spun " esti pretutindeni", Pentru ca o observ in ochii fiecarei persoane. Reusesc sa gasesc ipocrizia pana si in ochii unui pusti de maxim 6 ani. Pana aici s-a ajuns. Gasesc ipocrizia in mine zilnic. Am ajuns sa ma mint singura. Am ajuns sa nu mai cred nici macar eu ce zic. Pai daca eu nu cred in ce pot, nu cred in sentimentele, gandurile, trairile mele, pai atunci cine sa mai creada. Ma umilesc in fiecare clipa aratandu-mi sentimentele fata de toata lumea. Ma simt constransa observand nepasarea, trecerea in uitare. Dar am invatat sa suport. Am invatat sa nu ma mai doara. Sau , asa cred. Defapt nu. Iar incerc sa-mi ridic moralul. Chiar si cand privesc pe fereastra, sau in oglinda, sau merg pe strada, ipocrizia ma inconjoara, ea fiind pretutindeni. Oamenii au fost creati pentru a trai, iar, pentru a trai, mai este nevoie si de minciuna, invidie , nepasare, si nu in ultimul rand, prim-planul meu, ipocrizia. De ce? Pentru ca asa este creata lumea, viata. Ipocrita. Si m-am saturat pana peste cap. Dar stii ce? Ea nu va disparea niciodata, si ,intr-un sfarsit va intra in rutina. si totul a fi dat uitarii...

Februarie.

Este februarie si zapada aia ce in anii trecuti domina peisajul a disparut. Astazi a fost o zi ceva gen "Primavara este aici". Soare, zapada ce incet se topeste, noroi, lac dezghetat, temperaturi acceptabile, plimbare etc. Presupun ca primavara se apropie , incet incet, va aparea si vara, apoi toamna , liceu, iarna, 2012, murim=)) etc. Dar deja am luat-o pe aratura. Am aruncat o privire pe geam si vad perfect in casa vecinilor, oamenii mananca, nu ma baga ei in seama. Blocurile constituie jocuri de lumini. Nu stiu de ce ... dar in seara asta toata lumea are lumina aprinsa. Suntem in criza si lor le arde de stat cu luminile aprinse. Gadd:)). Am chef nebun de o ciocolata calda. Stau si observ ca absolut toate prieteniile cedeaza. Bine. Nu chiar toate. Cele pline de incredere rezista si vor rezista pana la sfarsit. In rest, monotonie, rutina, dastea. Mai multe , scriu maine daca intru. Goodbye:)

Jocul gandurilor :|

Deci nu am mai scris de 5 zile, si chiar nu am chef de scris. Dar din moment cea mi-am facut blog , ar trebui sa mi-l asum. Este 12 februarie 2011. Seara. De cateva zile nu mai scap de anumite imagini, de anumite cuvinte, de anumite faze. nu stiu cum, dar ma urmaresc peste tot. Imi amintesc atatea chestii in amanunt, imi amintesc atatea chestii... de ce? nici eu nu imi pot raspunde. Mi-e dor sa traiesc din nou acele momente. Imi este dor de ce era. Imi e dor de prieteniile care candva erau indestructibile [CANDVA. Si nu glumesc.], de anumite persoane ce nu credeam ca imi vor provoca candva acest sentiment, de clipele speciale, de anii trecuti, mi-e dor de viata de altadata. si cine spune ca un copil nu poate spune ca vrea trecutul inapoi , nu gandeste. orice persoana are greseli si regrete. Unele mai multe, altele mai putine, dar niciodata deloc. Ma gandesc acum ca , poate candva, am gresit. Poate candva , am spus lucruri pe care nu trebuia sa le spun. Si da ! recunosc ca am gresit. Dar anumite chestii nu se mai intorc. Si raman doar regrete. Poate mi-am dat seama prea tarziu de greselile facute, de vorbele aruncate, si nu mai pot rezolva nimic . Sper ca unele chestii mai pot fi rezolvate. unele... Altele vor ramane amintiri frumoase. Doar amintiri.

Pentru persoane speciale...

21:22. 7 februarie 2011. O seara simpla. Muzica, suc, si atat. nici macar nu imi vine sa gandesc. Dar o sa incerc sa gasesc ceva frumos de scris si in seara asta. Ma gandeam sa scriu despre fiecare moment petrecut alaturi de prieteni si de sentimentul ala frumos pe care ei ti-l provoaca. Pana poti ajunge sa spui "Uite ce prieteni am"... va trece timp, dar, intr-un sfarsit vei realiza chestia asta. Ei sunt singurii care te pot enerva intr-un mod placut, Ei sunt singurii cu care poti rade la glume pe care numai voi le stiti, ei sunt singurii ce te pot transforma in ceva frumos...ce pot transforma viata ta, intr-un univers de zambete. de ce? pentru ca esti sigur/a ca vor fi mereu acolo langa tine, pentru tine. Pentru ca stii, ca atunci cand vei " cadea".. mereu va fi cineva acolo care te va ridica si iti va spune " Mergi mai departe". ..pentru ca ei vor fi singurii care te vor ajuta sa treci peste orice cu zambete, rasete, si voie buna... pentru ca voi formati un intreg pe care nu il puteti distruge nici chiar voi insiva...Prietenia fiind atat de puternica... in timp, ea devenind indestructibila. Curiozitatea va va purta departe unul de celalalt dar, intr-un sfarsit veti redeveni tot intrgul ce ati fost candva. nimeni si nimic nu poate distruge asta. Nici chiar timpul. Am reusit sa imi gasesc prietenii si... am invatat sa ma dedic lor fiindca, fara ei, mi-am dat seama ca nu as fi cum sunt azi. Poate fara ei as fi fost o posaca fara fericire. Poate fara ei nu as fi reusit niciodata sa afirm ca "Totul este posibil". Poate fara ei, Viata nu ar avea sens.dar cine stie? Cine poate stii? Cert este ca ei sunt langa mine, Chiar daca, certurile de zi cu zi sunt prezente... chiar daca sunt perioade in care ura pare ca distruge totul.. asta e doar o iluzie. [Trucaj ordinar ..cum ar zice Cami si Cristi :x]. Fiindca noi suntem puternici. nu? Sa nu uitati ca va iubesc. Ps: Link-ul cu postarea va fi trimis persoanelor pentru care a fost scrisa!.<3

Girls dreams.Girls world.

Continuarea serii : intr-un sfarsit am reusit sa-mi inving frica si am coborat scarile ajungand la fericitul loc de relaxare...TOALETA!
Am urcat din nou scarile. Gadd, Cred ca aceste trepte imi vor ramane imprimate in minte ca "ororile copilariei:))". urasc scarile alea. defapt cand nu este lumina pe ele. in rest sunt ok. Normal ca urc impreuna cu Mada si subit ca o desteapta ce sunt m-am incaltat cu niste papuci de doua ori cat piciorul meu. Si urcand asa frumos pe scari realizez ce aproape au ajuns scarile de fata mea. (da .am cazut). Bineinteles ca Mada radea de mine. Ca normal de ce sa o ajutam, hai sa mai radem putin! logic, m-a bufnit si pe mine rasul. Presupun ca ne auzea toata casa in afara de Cami care era exact in camera de langa. Am incercat sa-i atragem atentia...Am tusit, Am stranutat, Am ras isteric...si nimic maa.. Intram in camera si ea isi facea poze. NO STRESS!. Stam si stam,.. si dupa un timp ce ne gandim (DEFAPT SE GANDESC ELE)... Sa jucam baba oarba. Eu, nu vreau , avand sechele dupa ultima data, cand am ramas in chiloti. Intr-un sfarsit accept si tot eu ma pun si ca baba:)). Dupa o vezi pe Cami in locul meu foarte distrata de joc. Si ma pun asa pe jos, mai pe langa picioarele ei. si asta incepe sa exerseze karaate.. pe acolo, nestiind unde sunt. Bai! Si imi trece un picior pe langa ochii asa, dupa care da peste mine si ma gaseste. La urmatoarea tura, cand ma pun, ii daruiesc lu Mada o palma peste ceafa. Daia de toata frumuseteaa:)) Bineinteles toate fazele au fost filmate. Trecem peste. Ce ma gandesc? bai Mada! Pot sa fumez una? ea: pai ai? eu: da. ...zis si facut. Ne vezi pe toate trei pe geamm pe o singura tigara:)). Si ramene Mada ultima .. Si ce face?? din greseala..o scapa pe acoperis la bunicasu'. Super . cum sa o luam de acolo ca sa n-o gaseasca cineva.. Stam, meditam, nne gandim si ajungem la concluzia ca Mada iese afara, eu iau matura, ies pe geam si dau aia jos de pe acoperis si Cami face treaba ce necesita cea mai mare responsabilitate, sa tina becul. Fara reusita. Chestiuta se impotmoleste in zapada. ne lasam pagubase.
Ne hotarm sa coboram , Sa facem floricele (sa le faca Mada), Niste cafea cu lapte, de data asta, si sa ne intoarcem sus, unde sa ne uitam la un film, sa mai vorbim, povestim, gen..AMINTIRI DIN COPILARIE. Si incep eu sa intreb ce vise are fiecare. Ma btin de la a povesti visele Cameliei. o sa ma rezum la cacatul pe care il va visa mereu. La propriu vorbind:)). Mada viseaza sa fie si ea o data-n viata , musafir, iar eu , cu sibtilul meu simt al umorului, visez ca intr-o zi voi primi titlul de CEL MAI NESIMTIT OM DIN LUME:))))). Si bai nene, Cum sa va explic? de aici seara a inceput sa decurga cat de cat normal. Bine normal in limita stocului disponibil. cami vrea sa doarma ,auzi la ea? trucaj ordinar. Mada se chiunuie de ceva timp sa punaa un film. Nimereste unul care sa meara si surprise. Nu are subtitrare. Extaz total:))). Eu scriu in continuare iar ele isi incing creierul descifrand ce spun aia in "dramaticul, lacrimogenul" film "American pie". DE parca nu ar fi de ajuns sa razzi ca boul cand vezi glumele sexuale ale unor elevi obsedati, sau palcerea lor, de a-si baga .... in diferite lucruri.. si mai ales in locuri publice=)) morr.. Continuam ~ este de abia ora 03:46. Mai avem de trait mult si bine.. Suntem tinere, Treze, sanatoase.. tot ce se poate. Vaii ce-mi place sa mai fac complimente.
Si ca sa inchei intr-o armonie totala va reamintesc .: Sunteti printre cele mai importante persoane din viata mea, si Voi stiu ca mereu veti fi acolo petru mine,, cum si eu voi fi intotdeauna acolo pentru voi. O prietenie adevarata nu se spulbera nicicand. Va iubesc!. stiti voi:x

Special Night.

4 februarie 2011. Presimtire: O sa fie o seara excelenta.Sunt sigura de asta!. Stii gen am langa mine cele mai importante persoane.. De ce mai este nevoie pentru a se implini cu totul seara? Cola, floricele, distractie,niste filme lacrimogene si cam atat. Asa arata perfectiunea.Alaturi de persoane dragi ce te fac sa te simti bine, in largul tau, care te asculta si te fac sa te simti perfect in orice moment.
Sa incheiem cu declaratiile de dragoste si sa incep sa va spun ce se intampla. Mada is the famous hair stylist. Cami este la coaforr. Eu am terminat deja. Ascultam "Dirty Dancing".Fac pe mine dar imi este ata de lene sa cobor and i'm scared ( intunericul. Don't ask!).
Noaptea contiunua. Revin. Goodbye:*

Another day.

Dimineata. 3 februarie 2011. Am fost trezita de o durere groaznica de cap. Nu s-a trezit nimeni si nici nu cred ca au de gand sa o faca prea curand. Habar nu am ce sa fac deoarece de adormit nu pot sa adorm , de mancat nici atat, deci o sa stau degeaba. Super! Ma gandesc sa mai citesc putin. M-am apucat sa citesc "Alchimistul". Super carte. Vorbeste despre legenda personala, despre implinirea viselor, despre dorinta de a nu renunta etc. La un momentdat ma plictisesc si de asta. Deschid televizorul: In gura presei. Ma hotarasc sa raman acolo dar ce crezi ? Publicitate:|. Fuck.Nu mai pot . O iau razna. Ma duc in camera, intru pe mess. si nimic ma. da' nimic. Cred ca vacanta asta va ramane un esec. Nu se poate imbunatati prin nici un mijloc. In fine:-j. Azi plec acasa. De abia astept sa ies afara.. Dar fiind racita nu stiu cat de repede se va intampla asta. Sincer? De abia astept sa inceapa scoala. Cu toate porcariile de zi cu zi si nervii, barfele.. dar totusi scoala. 8->. Cam atat pana acum. Trebuie sa plec spre casa. Goodbye:-h

To be continued..

Bai sa spunem ca ziua s-a mai imbunat. Subliniez "Sa spunem". Cele doua copile nu au fost chiar atat de rele precum ma asteptam, desi fac o galagie infernala. M-am certat cu mama. M-am enervat cumplit, ajungand din nou la concluzia ca ziua este o catastrofa. A venit Vasi de la film si ghici ce? A sunat-o pe mama si m-am impacat cu ea. totul e bine, blah blah:-j. In continuare sunt foarte racita. Am mers cu teo sa luam paine si pe langa suc si dulciuri miammmm.. Am mai stat, Am mai frecat menta din strecuratoare:)).. si am mancat Finety.. acest lucru aducand ziua la un final multumitor. Petru incheiere reamintesc 11:22 . 2 februarie 2011. Iarna. Frig. Geamuri aburite. Ceaiuri, multe ceaiuri, Rasete, Mediatie, si cam atat. See yaa:x

The perfect day :-j

Vaii ce super zi:|. Astazi a fost o zi atat de superba incat imi doresc sa o fi ocolit. Am fost trezita inaintea tuturor de un telefon "Private number", a trebuit sa merg pana acasa sa iau cainele, sa merg cu el la veterinar, am pierdut masina de patru ori, am inghetat, am mers pe jos 45632864582 de km, mi-am blocat cartela, nu stiu sa-mi aflu PUK'ul. Sunt racita cobza:|.. asteptam doua copile care o sa imi faca ziua si mai frumoasa. Si ea inca nu s-a terminat. Cine stie ce minunatii vor mai urma... gaddd. Asteptam sa vadem. Restul in the next post. love:*

Albul, culoare dominanta

Stau in pat, langa fereastra, si privesc dominanta ternii, albul, exprimand puritatea, curatenia, simplitatea.
Copacii acoperiti de chiciura, ce asteapta caldura primaverii, sunt parca ata de tristi, dar in acelasi timp atat de speciali.
Simplitatea cerului, puritatea zapezii, aburul, privirile pline de lacrimi ale oamenilor, lacrimi din cauza frigului, toate acestea te poarta parca intrun univers paralel, plin de frumusete si puritate. Albul dominant in acest anotimp te face sa te simti liber, visator, eliberat de toate problemele. Printr-o simpla plimbare in aerul inghetat al diminetii , ajungi sa uiti ca exista rautate, singuratate, ura, te face sa iti indrepti gandurile, privirea, numai asupra ta, simtindu-te atat de special. Dar in continuare stau in pat si privesc fereastra, si tot ce-mi vine in gand , este ceata. Habar nu am de ce ...

Uitarea.

Uitareaa..:|. Sa uiti e cel mai greu. Astepti si astepti si astepti si nimic. Iti ocupi timpul cu diferite lucruri stranii, atat de ciudate, aiurite, si nimic nene. Gandul zboara tot acolo... undeva, spre zilele acelea, spre taramul acela, spre ce era atunci.
Si mai este etapa cand iti pui in cap planul acela "De azi nu ma mai gandesc la ...Gigel"... si crezi in planul ala.. si iti pui increderea in cacatu' ala de propozitie. Si nimic ma nimic. To acolo te gandesti. Tot nu treci peste. Si nu mai stii ce sa faci . Astepti acel ceva.. acel cineva ce te va ajuta sa invingi trecutul sa pasesti in uitare sa simti adierea vantului ce te poarta departe...departe.. si sa uiti tot! Sa nu mai gandesti nimic, sa nu-ti amintesti nimic..sa nu-ti pese de nimic.. si atunci va fi perfect.
Si in timp vei realiza ca "a uita" este cel mai benefic lucru pentru tine.. dar nu uitarea totala... Ci ignorarea amintirilor. A ignora totul . Ce frumos ar fi. Dar nu intotdeauna apare reusita. Pentru ca , la un momentdat ajungi sa-ti minti propria persoana.. doar pentru a trece peste. Dar daca nu trebuie sa treci peste? te-ai gandit? nu? atunci fa-o. Si amintesteti: Nu uita...Doar ignora. [La cererea lu' Pingu. <3]

Asta e doar pentru voi...

Ma gandesc asa sa fac o postare mai speciala...Pentru niste persoane speciale. Despre Cristi si Cole. S-au combinat dupa multe si multe incercari.. Incercari de-ale mele.. si multe sacrificii din partea lu Cristi..Bine sa zicem multe. Sa incep cu inceputul. Era the Revelion cand foarte frumos imi zice cristi: "Bai mie imi place de cole!". eu: What?. nu l.am luat in seama dar intr-un sfarsit i-am zis si lu' Cole. Am incercat sa o conving sa spuna da , fiind ferm convinsa ca asta vrea..dar ea nu si nu .. Cole pt. tine: Ti-a fost rusine sa recunosti . Spune-o!.. Si am incheiat capitolul. Si acum sa-l redeschidem. Se foarte trezeste Cristi din nou sa-mi spuna ca ii place de Cole. Si sa-mi mai si sublinieze ca ii place de ea de vreun an. Okey . am trecut cu vederea. Bineinteles ca am vorbit cu amandoi ca sa obtinem ceva. Vine si superba zi de 19 ianuarie 2011 in care, in aceasta superba zi, m-am chinuit si m-am chinuit ( Cristi, trebuie sa-mi multumesti pentru asta:>).. Si vine ora de tehnologie.. Fara rezultat. Vine pauza. Fara rezultat. Trebuie sa plecam . cum sa facem ? Cristi este deja plecat spre my home de unde trebuie sa ia catelul ca sa mergem la veterinar. Super .Cole e cu mine. Ne hotaram intr-un sfarsit sa ne intalnim la Titan. Ne intalnim , toate bune si frumoase .. dar ei inca nu sunt impreuna. Pffftt... Si ne uracam in 92.. Si asa cum stateam noi.. isi ia cristi inima-n dinti si o intreaba pe Cole. RASPUNSUL A FOST MEGA POZITIV<3. Pe langa faptul ca si-au batut joc de mine. Eu : v-ati combinat? Cole: nu. eu : va bateti joc de mine. Cole: da ,eu : super!:)). Si asa am descoperit ca ei sunt impreuna.. bineinteles si dupa zambetul lu' Cristi:>. Si am mers la veterinar si bla bla.. chestii neimportante si hai sa o ducem pe Cole la metrou. Ok hai sa mergem:)). Si mergem si mergem si mergem.. Pe carari si prin padure[i.o.r] mergem la metrou lalala:)). Si ajungem si foarte asteptam momentul .. Momentul ala ..Stiti voi:>. Ahh.. Si am plecat cu Snop inainte.. Si cand ne-am intors i-am vazut .I-am prins in fapt . haha. [Sper sa nu citesti asta.. Cole.:))<3 si eu te iubesc]. si whatever chestia cea mai interesanta e ca nu l-am mai vazut pe cristi asa indragostit. Vorbesc foarte serios. Si asta e povestea lor. Hai iubiti-va mult. Love is in the air<3

Definitia amintirilor...

Cineva imi spunea odata: "Frate .. Tu traiesti din amintiri!", iar eu m-am gandit, si am raspuns : "Pai daca amintirile nu ar exista...Cum mi-as putea aduce aminte ca am trait?". Poate nu imi da nimeni dreptate.. dar pentru mine amintirile constituie 70% din viata, restul de 30% constand in viitor, sperante, vise. Amintirile nu pot fi definite concret...Ele nu pot fi materiale, ele nu pot fi rautacioase, ele sunt "spiritele din trecut".. sunt prezente in subconstientul fiecarei persoane, Sunt pur si simplu imprimate in suflet. Amintirile sunt create de persoane speciale... persoane ce nu pot disparea... persoane ce fac parte din trecut.. dar care vor fi prezente pe tot parcursul viitorului. Amintirile pot fi caracterizate ca "Povesti ale vietii"... povesti ce nu se uita, deoarece sunt tiparite pe filele imaginare ale mintii, formand astfel "Povestea vietii tale".
Cand esti singur intr-o camera, simtindu-te inchis intre 4 pereti,intunericul dominand, inconjurandu-te... Aducandu-te in pragul agoniei , incerci sa faci abstractie de tot ceea ce te inconjoara gandindu-te la un anumit moment ..la un anumit capitol al vietii..si tot acel peisaj morbid ce te inconjoara dispare..Astfel facandu-si aparitia subtilul zambet de pe buzele tale...