Stau in pat, langa fereastra, si privesc dominanta ternii, albul, exprimand puritatea, curatenia, simplitatea.
Copacii acoperiti de chiciura, ce asteapta caldura primaverii, sunt parca ata de tristi, dar in acelasi timp atat de speciali.
Simplitatea cerului, puritatea zapezii, aburul, privirile pline de lacrimi ale oamenilor, lacrimi din cauza frigului, toate acestea te poarta parca intrun univers paralel, plin de frumusete si puritate. Albul dominant in acest anotimp te face sa te simti liber, visator, eliberat de toate problemele. Printr-o simpla plimbare in aerul inghetat al diminetii , ajungi sa uiti ca exista rautate, singuratate, ura, te face sa iti indrepti gandurile, privirea, numai asupra ta, simtindu-te atat de special. Dar in continuare stau in pat si privesc fereastra, si tot ce-mi vine in gand , este ceata. Habar nu am de ce ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu