Let's run away !

19 dec. Ghici ce !? ora 03:00 , seara de iarna ...seara minunata ! Sunt cu Mada , muzica , filme , rasete , cola dastea.. dar totusi , lipseste ceva .
Lipseste ninsoarea de vineri , lipseste ziua de joi , lipsesti TU din ziua aia de miercuri(iti reamintesc...te iubesc! , si mi-e dor de tine .Whatever! cine stie cand o sa vezi asta )Da! Deci este noapte ..ah nostalgia asta ! Vreau sa evadez , sentimentul ala este prezent , sentimentul ca ceva nu e aici si trebuie sa zbor nestingherita pe deasupra orasului , oraselor , tarilor , oceanelor , plutind letargic in spatiu printre jucariile acelea , numite planete ! Sa zbor si sa cutreier prin clipele vietii , fiecare minut devenind o simpla adieree de vant . Stele sa devina licurici si sa danseze in jurul meu , luna sa devina un loc numai pentru mine , unde sa am un felinar si un norisor imbibat in ninsoare pura , fulgii aceia facandu-ma sa zambesc ...
Dar apoi , mi-as dori sa ma intorc acasa , sa observ ca dimineata e iar aici ca Mada inca doarme , sa TE si sa-mi spui ca esti acasa , si sa-ti spun ca m-ai enervat teribil dar totusi mi-a fost dor de tine , dar nu in ultimul rand sa iau o perna si sa dorm profund ca vaca , pana ce telefonul va suna si o sa o aud pe mama la "capatul firului" cu vocea ei "duioasa" : auzi?! dar totusi mai ai de gand sa vi acasa?..eu:bine bine ... vorbim mai incolo..PA!

LifeCity

As fi vrut sa locuiesc undeva departe,Undeva pe mare.. sa stau pe o insula, intr-un hamac.. Si sa privesc in fiecare seara la lumina vreunui far de prin apropiere..Sa stau cu un coctail in mana sub lumina blanda a soarelui.. Sa ma arunc in bratele valurilor ori de cate ori doresc... sa fiu acolo si sa nu ma gandesc la nimic... Din cand in cand sa iau barca si sa plec in larg.. Sa ajung acolo.. inconjurata de apa marii.. sa simt melancolia, nostalgia... Minunatia..Dar daca toate acestea s-ar fi intamplat..cum as mai fi fost aici? In Bucurestiul acesta "parasit" inconjurata de iubire si de fericire. Cum as mai fi fost cine sunt azi? Cum ar mai fi ramas cu iubirea aceea din povesti?. Privind spre cer inca visez la acea poveste pe malul marii... dar atat. Nu vreau sa fiu acolo. Imi este bine aici. Privind in zare...Nu cunosc nimic.. Dar incerc sa descopar..Incerc sa ma descopar..Plutind prin viata aceasta a orasului. Si stau sub lumina felinarului din intersectia aceea aglomerata..Si fulgii incep sa cada... si este iarna. Si sunt aici. Si sunt fericita.. Fericita in the Life City..[La cererea lu' Ralu:D]

Zambeteee:x

Ha ha . Zambesc in momentul asta. zambesc zambesc:x 2 Decembrie 2010 ora 21:34. Cine sau ce ma face sa zambesc? Da . el ma face sa zambesc [asta e sigur:x].Ciocolata, Friends'iiii, o bere, o bataie cu apa , aerul diminetii, Prima ninsoare, Prima ploaie de vara, O zi monotona, zambetul oamenilor, privirile abatute, iubirea. cerul. jucariile, desenele animate, Adierea vantului, W.C.-urile publice..Bine pe mine aproape totul ma face sa zambesc. de ce? Pentru ca...pur si simplu imi place sa zambesc. Ma simt bine cand fac acest lucru. Chiar si in cele mai grele momente, un zambet, face cat 1000 de cuvinte...Pentru ca fiecare zambet este unic.. Fiecare zambet este special... Fiecare zambet apartine cuiva.. Un ocean de zambete:]

Mi-e dor...

De ce mi-e dor? Buna intrebare. Imi este dor de vremea in care nu ma interesa nici cea mai mica vorba, De vremea in care alergam prin ploaie si cantam, de vremea cand singurul lucru care ma interesa era sa zambesc, vremea cand dormeam cu lumina aprinsa, vremea cand am realizat ce sunt acele lumanari in care suflam de ziua mea, de vremea in care am avut primul animalut, de acele zile cand zambeam vazandu-mi parintii acolo la serbarile de la gradinita, de vremea cand iarna ma prefaceam ca sunt un fulg de nea si ma invarteam pana cadeam in mormanul de zapada, de vremea cand mergeam in parc impreuna cu ai mei, de timpul cand bucuria mea era sa ma dau cu rujul mamei si sa ma incalt cu pantofii ei, de zilele ce nu credeam ca vor insemna ceva , de momentele cand diferite persoane se strangeau in jurul meu cu vesnica vorba" Vaii dar ce mare te-ai facut".. si eu zambeam necunoscandu-i pe indivizii aia...De vremea in care pur si simplu ma bucuram cand primeam ciocolata.. Mi-e dor de cum era..

Invata sa speri !!

E seara. Da. Ploua. te uiti pe geam. Clipele trec.. Te adancesc in agonie, privesti..privesti in gol. gandesti la ceva. picaturile de ploaie se aud in geam. Privirea iti ramane fixa. acolo. Gandurile te napadesc. Incerci sa zambesti. ceva te opreste. Acel ceva. De ce esti trist?.De ce?. De ce gandesti atat de profund? de ce?. Te trezesti. Esti tot acolo.Urmaresti picaturile de ploaie in limina feliarului. Privesti pe geam. Cauti un loc de refugiu. Te simti ud. Iti este frig. Dar in casa este cald. Ploaia nu este afara. Toamna nu este acolo. Nu este in spatele geamului. Este aici. In tine.. In sufletul tau. Iti simti mintea incetosata. tremuri. Ochii iti lacrimeaza.Nu stii de ce?. nici nu vei afla. toamna din suflet ramane. nu o alunga. invata sa o pretuiesti. Exista si lucruri bune... Spera.

Clipa...

Clipa. Treieste-o. Traieste-o intesns. Traieste-o din plin. Traieste fiecare moment, fiecare secunda.Orice clipa conteaza. Intr-o clipa poti spera , visa, spulbera, nimici, minti, iubi, gandi, construi, aminti , gresi.. totul intr-o clipa. nimic mai mult. Viseaza. spera. gandeste. clipa trece. tic-tac. uite-o aici. Nu mai e . A trecut...A disparut. Ai pierdut-o.de ce?.Te intrebi de ce?. Nu ai stiut sa o pretuiesti. S-a spulberat. A fost o clipa atat. Gandeste.Gandeste ca ai lasat-o sa plece. s-a dus...

Aminteste-mi...

Aminteste-mi care era zambetul tau.

Aminteste-mi care era privirea ta.

Aminteste-mi mangaierea ta.

Aminteste-mi cum e sa spui "Sunt fericita!"

Aminteste-mi clipa.

Aminteste-mi cuvintele.

Aminteste-mi melodia.

Aminteste-mi viata.

Aminteste-mi sentimentul.

Aminteste-mi anotimpul.

Aminteste-mi mirosul.

Aminteste-mi ce era.

Aminteste-mi iubirea ta.

Tu.Da. Ma bucur ca te-am intalnit. Ma bucur ca mi-ai fost aproape, ca m-ai invatat sa iubesc.Ai fost intotdeauna aici. Unde aici?. Aici. Unde am stiut sa te pastrez.Aici, locul unde tot timpul va fi un loc numai pentru tine. A fost un anotimp, Am fost noi, A fost chimia, A fost fericirea, am stiut sa iubim, Am invatat sa speram, Am realizat cand am gresit, Am fost unul langa altul. Te simti?

Sunt aici. Am ajuns la varsta adolescentei, la varsta la care multi copii viseaza, la varsta la care te simti liber, gandesti diferit, Descoperi noi sentimente, Simti dragostea. Schimbari normale in viata oricui. Eu, sunt doar un copil obisnuit, un copil ce spera, simte, viseaza. Totul pe parcursul fiecarei clipe, pe parcursul.. oricarui moment descoperit.In acest moment, intr.o seara linistita de vara.. imi amintesc multe lucruri traite pe parcursul celor 14 ani.. Lucruri minunate.. momente de neuitat.. Amintiri imprimate in minte, in suflet.. Cele mai minunate momente..au fost acelea in care am putut strange o persoana in brate spunandu.i prieten.. In care am simtit ca cineva este sigur langa mine.. k ma sprijina cand simt ca voi cadea.. ca ma iubeste. Un prieten este cel care conteaza cel mai mult.. cel putin pentru mine.. Cu un prieten razi, plangi, vorbesti, te sfatuiesti, te certi, te gandesti la ce veti face peste ani, la cum veti fi, faceti presupuneri , uneori gresiti, dar intotdeauna sunteti unul langa altul.. Toate acestea te fac sa te simti minunat.. Dar cea mai grea este despartirea.. cearta. Lucrul acesta este devastator..Ati simti odata cum cerul va apasa.. va preseaza?.V.ati simtit vreodata stransi.. inchisi..neputand vorbi.. afirma nimic?.poate ca da.. sau poate unii veti crede ca aberez. .Pentru mine un prieten conteaza enorm, cel mai mult.Eu am descoperit acea persoana. Am gasit-o pe ea. persoana pe care o iubesc . persoana care mereu m.a ascultat, m.a sprijinit , m-a ajutat. Este persoana la care am tinut si tin cel mai mult, dar pe care am pierdut-o prin nepasare, prin refugiare, prin uitare. De ce? din prostie.Fiecare clipa impreuna ne facea sa ne simtim libere ..visatoare..Oricum dorim, oricum simtim.Totul ni se parea special.. Fiecare clipa era speciala..Fiecare moment era abstract. Nimic nu era banal. Totul capata un sens.. o culoare.. o forma..Totul alaturi de ea. Dar acum totul s-a cam dus de rapa. O prietenie care parea nesfarsita, idestructibila.. a fost secata in momente scurte..rapide..Acum, parerile de rau nu.si mai au rostul.. Am reusit sa distrug totul..Dar poate candva totul va fi lasat in urma amuzandu.ne de cele intamplate .. poate. Poate ca ea nu va citi niciodata asta .. daca as mai putea face ceva as face. Dar nu pot.. sau cel putin nu stiu. Tot ce a mai ramas este ..."Imi pare rauu..."