Un jurnal al pustilor din generala...

Impreuna am intrat pe portile scolii si eram atat de incantati. Trecusem peste o anumita etapa a vietii. Eram copii mari de-acum. Erau momentele speciale in care treceam pe sub coloana de flori, primeam abecedarul, ne cunosteam colegii si invatatoarele. Treceam intr-o lume noua: GENERALA. In clasele primare s-au format prietenii.. in gimnaziu le-am intarit, si am gasit persoane fara de care astazi, nu ne-am putea imagina viata. Cu toate ca suntem intr-un colectiv format din 3 clase... am inatat sa fim uniti, sa dim mereu unul langa altul. Am intrat timizi si fascinati in clasa a-5-a , descoperind o noua forma a vietii. Ne-am ajutat reciproc, am creat prietenii indestructibile, am invatat sa iubim, am plans , am ras, ne-am sfatuit, ne-am gandit la ce vom face peste ani, am facut presupuneri, uneori am gresit, dar am fost intoteauna acolo unul langa altul. Certuri au existat ,este normal, dar noi am trecut peste si am reusit sa vedem partea buna a lucrurilor. In vietile noastre si-a facut loc diriga. Vaiiii. Diriga. Cate lucruri se pot spune despre ea. Ea a fost intotdeauna langa noi. desi exigenta, a stiut sa ne faca sa reusim. Sa ne faca sa devenim cei mai buni. Ne-a sfatuit, ne-a iubit, si a fost acolo cand am avut nevoie de dumneaei. Chiar daca nu o recunoastem, toti o iubim, chiar daca uneori... si dumneaei a gresit. Au fost 8 ani minunati, in care am aut parte de toate trairile posibile. Cred ca in generala... toti au avut parte de chestia aia numita " prima iubire". Mai avem foarte putin timp pana vom pleca.. si sunt sigura ca nimeni nu va auita anii de generala. Cum poti uita cum intram sfiosi in clasa a-5-a. cum poti uita cand ne-am batut prima oara cu apa? Cum poti uita momentele in care il imploram pe Mihail sa ne dea temele la mate? Cum poti uita primul 2 luat pentru hanul ancutei? Cum sa uiti cum am ramas fara cornuri si lapte? Cum sa uiti cum am intrat toti in consiliu sinu stiam de ce? Sunt doar cateva lucruri pe care stiu ca nu le veti uita pentru ca s-au imprimat, acolo undeva in inimile voastre. Dar profesorii? Ganditi-va cum va fi fara profesorii care intotdeauna au tras de note cat au putut si care au stiu sa glumeasca atunci cand pentru noi totul parea dezatruos. Multi afirmati ca nu va pasa, dar o sa vedeti ca o sa fie greu. Si o sa duceti lipsa acestei perioade. Noi.. o sa fim intotdeauna un intreg pentru scoala asta. Sa nu uitati niciodata. O sa ne fie dor.. sigur o sa ne fie dor...