Uitarea.

Uitareaa..:|. Sa uiti e cel mai greu. Astepti si astepti si astepti si nimic. Iti ocupi timpul cu diferite lucruri stranii, atat de ciudate, aiurite, si nimic nene. Gandul zboara tot acolo... undeva, spre zilele acelea, spre taramul acela, spre ce era atunci.
Si mai este etapa cand iti pui in cap planul acela "De azi nu ma mai gandesc la ...Gigel"... si crezi in planul ala.. si iti pui increderea in cacatu' ala de propozitie. Si nimic ma nimic. To acolo te gandesti. Tot nu treci peste. Si nu mai stii ce sa faci . Astepti acel ceva.. acel cineva ce te va ajuta sa invingi trecutul sa pasesti in uitare sa simti adierea vantului ce te poarta departe...departe.. si sa uiti tot! Sa nu mai gandesti nimic, sa nu-ti amintesti nimic..sa nu-ti pese de nimic.. si atunci va fi perfect.
Si in timp vei realiza ca "a uita" este cel mai benefic lucru pentru tine.. dar nu uitarea totala... Ci ignorarea amintirilor. A ignora totul . Ce frumos ar fi. Dar nu intotdeauna apare reusita. Pentru ca , la un momentdat ajungi sa-ti minti propria persoana.. doar pentru a trece peste. Dar daca nu trebuie sa treci peste? te-ai gandit? nu? atunci fa-o. Si amintesteti: Nu uita...Doar ignora. [La cererea lu' Pingu. <3]

Asta e doar pentru voi...

Ma gandesc asa sa fac o postare mai speciala...Pentru niste persoane speciale. Despre Cristi si Cole. S-au combinat dupa multe si multe incercari.. Incercari de-ale mele.. si multe sacrificii din partea lu Cristi..Bine sa zicem multe. Sa incep cu inceputul. Era the Revelion cand foarte frumos imi zice cristi: "Bai mie imi place de cole!". eu: What?. nu l.am luat in seama dar intr-un sfarsit i-am zis si lu' Cole. Am incercat sa o conving sa spuna da , fiind ferm convinsa ca asta vrea..dar ea nu si nu .. Cole pt. tine: Ti-a fost rusine sa recunosti . Spune-o!.. Si am incheiat capitolul. Si acum sa-l redeschidem. Se foarte trezeste Cristi din nou sa-mi spuna ca ii place de Cole. Si sa-mi mai si sublinieze ca ii place de ea de vreun an. Okey . am trecut cu vederea. Bineinteles ca am vorbit cu amandoi ca sa obtinem ceva. Vine si superba zi de 19 ianuarie 2011 in care, in aceasta superba zi, m-am chinuit si m-am chinuit ( Cristi, trebuie sa-mi multumesti pentru asta:>).. Si vine ora de tehnologie.. Fara rezultat. Vine pauza. Fara rezultat. Trebuie sa plecam . cum sa facem ? Cristi este deja plecat spre my home de unde trebuie sa ia catelul ca sa mergem la veterinar. Super .Cole e cu mine. Ne hotaram intr-un sfarsit sa ne intalnim la Titan. Ne intalnim , toate bune si frumoase .. dar ei inca nu sunt impreuna. Pffftt... Si ne uracam in 92.. Si asa cum stateam noi.. isi ia cristi inima-n dinti si o intreaba pe Cole. RASPUNSUL A FOST MEGA POZITIV<3. Pe langa faptul ca si-au batut joc de mine. Eu : v-ati combinat? Cole: nu. eu : va bateti joc de mine. Cole: da ,eu : super!:)). Si asa am descoperit ca ei sunt impreuna.. bineinteles si dupa zambetul lu' Cristi:>. Si am mers la veterinar si bla bla.. chestii neimportante si hai sa o ducem pe Cole la metrou. Ok hai sa mergem:)). Si mergem si mergem si mergem.. Pe carari si prin padure[i.o.r] mergem la metrou lalala:)). Si ajungem si foarte asteptam momentul .. Momentul ala ..Stiti voi:>. Ahh.. Si am plecat cu Snop inainte.. Si cand ne-am intors i-am vazut .I-am prins in fapt . haha. [Sper sa nu citesti asta.. Cole.:))<3 si eu te iubesc]. si whatever chestia cea mai interesanta e ca nu l-am mai vazut pe cristi asa indragostit. Vorbesc foarte serios. Si asta e povestea lor. Hai iubiti-va mult. Love is in the air<3

Definitia amintirilor...

Cineva imi spunea odata: "Frate .. Tu traiesti din amintiri!", iar eu m-am gandit, si am raspuns : "Pai daca amintirile nu ar exista...Cum mi-as putea aduce aminte ca am trait?". Poate nu imi da nimeni dreptate.. dar pentru mine amintirile constituie 70% din viata, restul de 30% constand in viitor, sperante, vise. Amintirile nu pot fi definite concret...Ele nu pot fi materiale, ele nu pot fi rautacioase, ele sunt "spiritele din trecut".. sunt prezente in subconstientul fiecarei persoane, Sunt pur si simplu imprimate in suflet. Amintirile sunt create de persoane speciale... persoane ce nu pot disparea... persoane ce fac parte din trecut.. dar care vor fi prezente pe tot parcursul viitorului. Amintirile pot fi caracterizate ca "Povesti ale vietii"... povesti ce nu se uita, deoarece sunt tiparite pe filele imaginare ale mintii, formand astfel "Povestea vietii tale".
Cand esti singur intr-o camera, simtindu-te inchis intre 4 pereti,intunericul dominand, inconjurandu-te... Aducandu-te in pragul agoniei , incerci sa faci abstractie de tot ceea ce te inconjoara gandindu-te la un anumit moment ..la un anumit capitol al vietii..si tot acel peisaj morbid ce te inconjoara dispare..Astfel facandu-si aparitia subtilul zambet de pe buzele tale...