joi, 7 octombrie 2010



Sunt aici. Am ajuns la varsta adolescentei, la varsta la care multi copii viseaza, la varsta la care te simti liber, gandesti diferit, Descoperi noi sentimente, Simti dragostea. Schimbari normale in viata oricui. Eu, sunt doar un copil obisnuit, un copil ce spera, simte, viseaza. Totul pe parcursul fiecarei clipe, pe parcursul.. oricarui moment descoperit.In acest moment, intr.o seara linistita de vara.. imi amintesc multe lucruri traite pe parcursul celor 14 ani.. Lucruri minunate.. momente de neuitat.. Amintiri imprimate in minte, in suflet.. Cele mai minunate momente..au fost acelea in care am putut strange o persoana in brate spunandu.i prieten.. In care am simtit ca cineva este sigur langa mine.. k ma sprijina cand simt ca voi cadea.. ca ma iubeste. Un prieten este cel care conteaza cel mai mult.. cel putin pentru mine.. Cu un prieten razi, plangi, vorbesti, te sfatuiesti, te certi, te gandesti la ce veti face peste ani, la cum veti fi, faceti presupuneri , uneori gresiti, dar intotdeauna sunteti unul langa altul.. Toate acestea te fac sa te simti minunat.. Dar cea mai grea este despartirea.. cearta. Lucrul acesta este devastator..Ati simti odata cum cerul va apasa.. va preseaza?.V.ati simtit vreodata stransi.. inchisi..neputand vorbi.. afirma nimic?.poate ca da.. sau poate unii veti crede ca aberez. .Pentru mine un prieten conteaza enorm, cel mai mult.Eu am descoperit acea persoana. Am gasit-o pe ea. persoana pe care o iubesc . persoana care mereu m.a ascultat, m.a sprijinit , m-a ajutat. Este persoana la care am tinut si tin cel mai mult, dar pe care am pierdut-o prin nepasare, prin refugiare, prin uitare. De ce? din prostie.Fiecare clipa impreuna ne facea sa ne simtim libere ..visatoare..Oricum dorim, oricum simtim.Totul ni se parea special.. Fiecare clipa era speciala..Fiecare moment era abstract. Nimic nu era banal. Totul capata un sens.. o culoare.. o forma..Totul alaturi de ea. Dar acum totul s-a cam dus de rapa. O prietenie care parea nesfarsita, idestructibila.. a fost secata in momente scurte..rapide..Acum, parerile de rau nu.si mai au rostul.. Am reusit sa distrug totul..Dar poate candva totul va fi lasat in urma amuzandu.ne de cele intamplate .. poate. Poate ca ea nu va citi niciodata asta .. daca as mai putea face ceva as face. Dar nu pot.. sau cel putin nu stiu. Tot ce a mai ramas este ..."Imi pare rauu..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu